luni, 15 decembrie 2008

Şi ţata Floarea e informată...

În cea mai mare parte a istoriei, informaţia a fost moneda rară. Lucrurile esenţiale vieţii: credinţele religioase, legile, miturile, cântecele, poezia, istoria, cunoştinţele practice, erau învăţate în sânul comunitaţii, transmise de la o generaţie la alta pe cale orală, sau în scris. Dificultăţile ridicate de obţinerea materialelor de scris şi chiar operaţiunea de scriere cenzurau cantitativ şi temeinic producţia de documente scrise, la care nu aveau acces decât puţini care alcătuiau elita.

Progresul tehnologic avea să faciliteze tot mai mult producerea şi distribuirea informaţiei care, din sec. XX ,
nu ne mai parvine doar pe suport de hârtie şi prin curieri, ci şi pe cale electronică, în format audio, video, text şi imagine. Specialiştii estimează că, în ultimii 50 de ani, a fost produsă mai multă informaţie decât în cele 5 milenii precedente la un loc. Global volumul de date tipărite se dublează la fiecare 8 ani. Mai mult, un om de rând din sec. al XVII-lea afla într-o viaţă cât află semenul din secolul XXI într-o zi dintr-unul din marile cotidiene.


Volumul global de informaţie tipărită pe hâ
rtie (cărţi , reviste, jurnale de specialitate, documnte de birou, ziare) a fost estimat la 1634 TB.

Până în secolul al XIX-lea, mesajele erau trimise cu viteza calului . Presupunând că o scrisoare conţinea 10K (5 pag tiparite), şi drumul pân
ă la destinaţie dura o lună putem estima o viteză medie de trasmitere de circa 0.03B pe secundă. În secolul al XIX-lea a fost inventat telegraful, presupunând un timp de 2 sec. pentru a bate codul Morse, obţineau o viteza medie de 3B pe sec. În anii 1960 primele reţele de comunicaţii asigurau un transfer de date de 300B pe sec. În prezent un modem obişnuit are o rată de transfer de circa 60.000B pe secundă, însa cele mai puternice conexiuni prin fibră optică transmit miliarde de octeţi pe secundă.

"Viaţa a ajuns să fie o continuă ingerare de informaţii ceea ce nu conferă însă , neapărat şi un plus de competenţă"

Memoria de lungă durată poate stoca miliarde de concepţii, însă memeoria de scurtă durată, cu care gândim, luam hotărâri şi rezolvăm probleme de viaţă de zi cu zi şi care nu poate stoca decât 7 maxim 9 articole o dată. Apoi sunt şi limitele vitezei cu care creierul poate procesa datele stocate în memoria de lucru, estimată la maxim 126B pe sec (18-29 cuvinte/secunde) Consecinţa acestei limite este faptul ca, la un moment dat, oamenii vor fi încărcaţi cu mai multa informaţie decât pot "duce", aceasta duce la senti
mentele de vinovăţie sau complexul de inferioritate.
 

Psihologul David Lewis, membru al Asociaţiei Internaţionale de Management al stresului, a fost primul care a vorbit despre "Sindromul Extenuării Informaţionale" indus de consumul excesiv de informaţii.
Consumul excesiv de informaţii duce la cresterea stesului cardiovascular, slăbirea vederii, la confuzie, frustrare, impulsivitate, tulburări de memeorie şi "Sindromul Deficitului de Atenţie "culturogen" (stare de agitaţie , plictis acut şi neatenţie).

Concomitent cu perfecţionarea tehnologiei de producţie şi transmiterea inforamţiei au fost dezactivate filtrele care nu admiteau spre publicare decat informaţiile importante. Consecinţa este o adevărată explozie de informaţii, "smogu de date" multe nerelevante sau de calitate discutabilă.

"Tehnologia informatică de mare viteză s-a dovedit utilă în multe feluri, însa ne-a furat necesarele răstimpuri de tăcere, în care putem reflecta la valori, la lucruri importante... Am pierdut drumul, ne-am descentrat, nu mai aveam timp sa ne gândim cine suntem , încotro ne îndreptam..."

Inflaţia informaţionala - Semnele Timpului - aici toată revista...
Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog