marți, 31 martie 2009

Spălat ? Curățat ? Parfumat ?

Azi priveam uimit pe geam, fără să oberv raza caldă a soarelui ce îmi zdrobea obrazul cu ultraviolete, fără să privesc cerul albastru învolbuart de norii catifelați ai clipei, și fără să bag de seama linistea dimineții; eu priveam în jos... timid ca deobicei... priveam în josul gliei, în firul de iarbă, la copacul înfrunzit a primăvară, ...atunci... am zărit în gunoiul din fața casei o pisică "curată" sau măcar în proces de a se curății....

Ce mi-a atras atenţia a fost însă locul în care se curăţa ea. Printre gunoaie, sticle, borcane, mîncare, noroi şi alte mizerii, pisica se tot lingea de zor, cred că fără să-şi dea seama că era înconjurată de murdări, ea se spăla, poate tot de murdaria care o luase din gunoi, până să ajungă acolo... Acum văd că şi poza îmi arată că pisicile se spală cu ochii închişi, de aceea nu observa ea că era înconjurată de gunoi...poate...? Dar dupa spălare ... se duse în treaba ei, dar... trecând tot prin gunoi, şi se murdări mai rău ca înainte...

Adevarul este că şi noi, oamenii, uităm adesea unde ne aflăm, ce facem, ce gândim... şi mereu ne murdărim, ne pătăm carctetul cu fapte nedemne, imorale şi inumane... Iar când obervăm că ne-am pătat, vrem repede să ne curăţim ... Facem un duş cu uitare, ne curăţăm cu peria de scuze, îndreptățindu-ne poate, că aşa a fost să fie, sau, nu m-am putut abţine, sau mai rău: aşa sunt eu şi nu, mă schimb (chiar dacă înţelegem cu adevărat că am greşit), după spălare şi curăţare ne dăm cu parfumul sfântului, şi îi lovim pe toţi cu insigna noastra de Sfântul Ego... Curat, Spălat, Sfânt şi Parfumat...

Dar fără să observam, poate că şi pisica din faţa casei mele, ne curăţăm în locuri mizerabile, chiar în "casa crimei"... Şi nu ne dăm seama că, după ce ne-am curăţat şi spălat, mergem înapoi în lume tot murdari, doarece totul în jurul nostru e murdar, şi dacă din vârful grămezii de gunoi vrem să ajungem iar la oameni, ne murdărim iar, dar din păcate acum nu mai obervăm murdaria, din cauza parfumului şi a scuzei, din cauza uitării şi nepăsării... Dar fără să ştim ne murdărim iar... şi iar... până când gunoiul se va ţine scai de noi, şi nu îl vom mai putea curăţa sau parfuma...

Curăţarea nu ar fi trebuit să fie treaba noastră, nu după fiecare faptă rea, tragem un: Doamne iartă-mă!" şi gata...Trebuie sa ne fie ruşine de murdăria noastră de mizeria caracterului, să ne simţim murdari (dacă nu te simţi mudar nu poţi fi curăţat), să regretăm faptele şi gândurile, să încercăm să îndreptăm situaţiile şi să ne cerem iertare apoi...

Curăţarea e de la Dumnezeu, El are puterea de a ierta, puterea de a curăţii şi de a spăla un caracter, dar El nu curăţă un om în noroi, ci scoate omul din noroi, apoi îl curăţă, îl spală, îl şterge de urmele mizeriei şi apoi îi dă o inimă nouă, una de carne în locul celei de piatră...

Dupa aceea parfumul Său îţi va înmiresma viața, apoi îi vei putea bucura pe ceilalţi cu bucuria ta, fericirea ta şi bogăţia ta, doar atunci când în inima păcătosului există iertare divină, doar atunci el poate să transmită aproapelui său iubire din iubirea ce i-a fost încredinţată....

Nu uita iertarea e un dar. Iisus ţi-l oferă, trebuie doar să accepţi...
Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog