joi, 2 aprilie 2009

"Există melodii şi ritmuri care n-ar trebui permise" (Aristotel)

Muzica una din artele contemporane, mai subtilă ca orice artă , mai frumoasă de departe ca oricare din artele frumoase ale omenirii, ea prin intermediul armoniei aduce un pic de visare în sufletul adormit legând sentiment cu sentiment, lăsând ca rima să înbujoreze tristele noastre cuvine și fapte... ea muzica ... coborâtă , parcă dintr-o lume imaterială în care sunetele fine ajung nestingherite din ureche în ureche până în adâncul inimii ... muzica nu e alceva decat un mic univers de trăire, de iubire și de sentimente umane și inumane dar și un coșmar pentru urechea lovită de zgomotele moderne ale muzicii nou venite, numită așa doar din milă pentru dezvolarea modernă a noilor artiști inediți... 

Muzica, din trecutul ei, se cunoaşte ca fiind un dar, un dar divin, coborât din înaltul Cerului, în care îngerii cântau din harpă ... Dar muzica fiind un mod de interpretare a vieții poate fi o binecuvântare sau un blestem, depinde cum e întrebuințată dacă e întrebuințată rău poate aduce o stare de stres sau neliniște și dacă e întrebuințată corect aduce pace în inima condamnatului.
Dar ce să mai vorbesc eu, sunt doar un om care nu prea are multe cu muzica, dar ... alții chiar au știut de ce? cum? în ce fel? și de ce nu altfel...?

Platon: În nebunia lor, oamenii se amăgesc crezând că nu poate exista muzică bună sau rea, ci că muzica ar trebui apreciată prin plăcerea pe care o dă. (”Legile”)

În tumultul lumii zgomutul devine așa apropiat de adevărata muzică încat nu se mai pot distinge. Muzica, ca și alte tratamente are un efect benefic sau un efect realmente negativ asupra inimii ,a sentimentelor sau a carcterului.

Aristotel: “Mai mult decât plăcerile obişnuite, muzica influenţează caracterul şi sufletul. Oamenii sunt afectaţi de ea: ritmul şi melodia induc mânie sau bunătate, curaj şi echilibru, sau calităţi contrare, precum şi alte trăsături de caracter. E dovedit că muzica are putere de a transforma caracterul, că există melodii şi ritmuri care n-ar trebui permise.” (384-322.ÎH.“Politica”)

--“Muzica nu cere acordul minţii ca să invadeze organismul. Pe calea talamusului - releul emoţiilor şi senzaţiilor - ea poate să stârnească furtună emoţională. Odată cu afectarea talamusului, creierul este automat invadat...” (Ira Altshuler, A Psychiatrist’s Experience with Music as a Therapeutic Agent, 1948 pag. 270-271.)

Muzica schimbă caracterul îl face mai bun sau mai rău dupa cum armonia e împletită în rima poetică
a versului şi trompetele suna mai aiurea sau mai a cătării împreună cu toba şi pianul, toate sunetele inoculează în mintea ascultătorului diferite stări sufleteşti, de la iubire şi milă poate ajunge la ură şi violenţă, fără să schimbe în partitură decat locul guguloaielor de note muzicale formând ritmuri armonice care înveselesc şi înalţă inima, care aduc iubire şi dragoste în lume, dar putând să aducă prin folosirea ritmurilor alerte (Ex: anapest, ta-ta-TA) acentuarea pe timpul al treilea , pe timpul slab, aducând în locul dragostei, frivolitate şi în locul iubirii, nepăsare şi uitare, uitând de griji nu înlaturi problemele...

Efectele muzici sunt multiple, am găsit câteva date ştiinţifice: (Stiaţi că?...)

-“Anumite stiluri muzicale dublează atât ritmul de creştere a plantelor, cât şi dimensiunile lor; iar seminţele plantelor expuse acestei muzici păstrează achiziţiile genetice.”(Allan Bloom, The Closing of the American Mind, pag. 141-145).

-“Muzica nu numai că modifică metabolismul, tonusul muscular, presiunea sangvină, digestia, secreţiile interne şi respiraţia, ci e în stare să producă toate aceste schimbări mai eficient decât orice alt stimulent”.( Julius Portnoy, în Music in the Life of Man, 1963)

-30 minute muzică = 10 mg Valium (diazepam) - (o linguriţă de muzică şi nu te doare capul :-)) (Dr. Raymond Bahr ,St.Agnes Hospital, Baltimore)


-“Nervul acustic ajunge în creierul mijlociu (sistemul limbic) foarte aproape de hipotalamus -
centrul care reglementează foamea, metabolismul, nivelul de conştienţă de sine, şi care controlează secreţiile hormonale. Hipotalamusul controlează secreţia glandei tiroide, a adrenalinei corticale şi a glandelor sexuale. Ritmul influenţează metabolismul ca şi producţia hormonilor sexuali. Hipotalamusul are un efect marcant privind generarea de reacţii autonome de frică, mânie şi alte emoţii”. (Mary Griffiths Introduction in Human Psychology. pag. 474 -475)

-“Sunetele stridente şi tari coagulează proteinele. La jumătatea concertului Rock, ouăle erau tari, ca fierte ." (Dr. Earl W. Flosdorf & Leslie A. Chambers, Bob Larson, The Day Music Died, p.116.)

-Fetuşii – din primele luni de viaţă– preferă Mozart şi Vivaldi. Intervalele şi Acordurile consonante – produc zâmbet. Intervalele disonante (mărite, micşorate) – produc plâns (The secret life of the unborn child)

-“Rockul trezeşte o serie de simţăminte agitate, excitate, sexuale, prin ritmul pronunţat şi insistent - mijloc folosit pentru ridicarea în mod artificial a tensiunii sexuale. Beatul tobei e cel ce produce aceste efecte puternice, prin modificarea ritmului electric al creierului”(Anne Rosenfeld Music, the beautiful Disturber )

-“În situaţia de stress continuu datorat unei muzici monotone şi tari, se produce în corp o cantitate excesivă de adrenalină pe care enzimele organismului nu sunt în stare s-o gestioneze. Rezultatul este că o parte din adrenalină se transformă în adrenochromă (cu formula C9 H9 O3N). Adrenochroma este de fapt un drog psihedelic similar cu LSD-ul, Mescalina, şi STP. Adrenochroma este mai slab decât acestea, dar testele dovedesc că el determină un sevraj similar celorlalte droguri… (Roger Liebi Rock Music in a Dying Era, 1989 pag. 4)

-“Un ritm rapid agită câinele. Un ritm lent are efect liniştitor. La ritm sincopat câinele devine confuz şi agresiv chiar până la sălbăticire.”( I.P.Pavlov )

-“Ritmul sincopat cauzeaza extrasistole.”(E. Ruud, în Musikken – vartnye rusmiddele , 1983, pag. 17)

-“În ritualurile indigene, tobele şi beat-ul ritmic au efecte neuro-fiziologice care favorizează intrarea într-o stare de conştienţă alterată. Au fost studiate 12 efecte psiho-fiziologice negative ale beat-ului…

-BEAT-ul 12 efecte psiho-fiziologice
*pierderea simţului timpului, inducerea agitaţiei fizice (hiperactivitate), slăbirea capacităţii musculare (cu… -70%), slăbirea concentrării, invalidarea capacităţii decizionale, inducerea anxietăţii, declanşarea mâniei, creşterea tensiunii arteriale, exacerbarea instinctului sexual...”, ş.a. (Melinda Maxfield ,The journey of the drum în ReVision, 1 apr. 1994, pag.157 )

Muzica ... primul fel de muzica , este cea estetic creativă cu tente de baladă epică care îmi ridică sufeltul spre un orizont feeric dar nu imposibil , spre fericire și nu spre plăcere de-o clipă. Muzica adevarată, muzica divină, muzica triumfatoare care biruiște orice bariera a răului, nu poate fi gustată în întregime pe pământul acesta de-o cruzime sublimă, dar măcar putem gusta din când în când din fagurele de miere al cerului prin melodii cu adevărat croite pentru a aduce bucuria în inimă și pentru a înalța sufletul spre Dumnezeu ci nu spre plăcerea omenească sau viciul atrăgător....
Muzica clasică și cea corală, dupa părerea mea atinge cel mai mult idealul divin, dar se afla la o distanță izbitor de mare de adevărata muzică .


Muzica ușuratică, neîncrezătoare, ritmată până la refuz, creând patimi și iubire de-o clipă, care aduce în sufelt feerie, ca un drog care te introduce într-o lume ireala supraterana, dar când efectul muzicii dispare devi mai gol, mai amorțit, mai neliniștit, dar dorești să intri iar în fericirea drogului, lăsând ca visul și gândul să-ți zburde din floare în floare, din anotimp în anotimp, din vers în vers, din faptă la fapte, și tot așa nu mai gandești limpede, echilibru mintal si spiritual iți e întunecat și poți trece rapid de la o stare la alta fară să observi o mica schimare în caracter, dar marea problema în esență este că muzica schimba carcterul, destul de interesantă în profunzimea ei estetica muzicii dar si destul de respingatoare în a înălța inima omului către lucruri cu adevarat importante, dar destul de cunoscută în modul ei de a trata lucruile cu superficialitate și nepăsare.

Muzica, și complexă și atractivă, nelipsită și inepuzabilă, buna și rea, creativă și monotonă, armoniasă și îmbietoare dar ajunge până la zgomot, lăsând urme adânci în caracterul fiecărui suflet.

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog