vineri, 1 mai 2009

"Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii"

Nimic nu este deschis de mai multe ori din greşeală decat...gura


Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul. De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei. Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc, şi au fost îmblânzite de neamul omenesc; dar limba, nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei. Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară. Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! (Iacov 3:2)

Gura, un alt tip de toaca, care, când este folosită frecvent toacă minetea auditoriului.

Cum spune titlul: "Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii" acesta este un adevar crunt, din pacate. Limba, mai ales a unui prieten, te răneşte mai mult decât batjocura întregii lumi asupra ta. Când un prieten te jigneşte atunci parcă simţi cum un ţăruş îţi este împins în mijlocul inimii iar cerul cade peste tine, lăsându-te perplex, fără vorbe, fără cuvinte, fără silabe, fără...

Din această cauza, pentru ca stiu că vorbesc mult, des, neîntrebat, şi dacă vorbesc nu am cum să nu spun şi câteodată căte o prostie, o glumă proastă ce îmi poate jigni prietenii, pentru că mă cunosc, pentru că ştiu ce îmi poate pielea, poate cândva am să-mi pun scoci la gură, dar... până atunci... m-am gândit să tac. Atat, să îmi iau o zi în care să ţin post. Tac. Şi poate aşa am să învaţ să vorbesc când trebuie şi cum trebuie.

Nu vrei să fi jignit? Nu vrei să fi minţit? Nu vrei să fi luat în batjocură şi în râs. Fii tu altfel, nu face nici tu aceste lucruri. Şi nu uita că cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca stărpungerea unei săbii, dacă ai lasat ca vorbele tale să iasă din gură necontrolate, atunci, fi pregătit ca ele să rănească, dar daca îţi pare rău, nu uita ca doar limba înţeleptului poate aduce vindecarea.

Fii înţelept! Vorbeşte când trebuie să vorbeşti! Taci când trebuie să taci! Şi ascultă când trebuie să asculţi!
Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog