duminică, 3 mai 2009

Probleama răului în natură


(scris dupa seminarul Prof. Antonio Vicente Cremades Fuerte)
Parcă trist, Darwin (dupa cum se ştie părintele evoluţionismului) privea natura, explorând lumea de la un capăt la celălalt, privea minunăţia lumii înconjurătoare şi fenomenele abstracte ale ei, privea cum înfloreşte o floare, cum o vulpoaică dă puilor săi să sugă lapte, privea şi se minuna de inteligenţa unor animale, dar… ce l-a deranjat pe el în toată frumuseţea naturii, era, ce ne deranjează şi pe noi deobicei: răutatea, violenţa, viclenia şi cruzimea unor animale… 

Privea scorpionul cu întreaga lui splendoare, frumuseţea lui, dar nu putea să înţeleagă de ce avea el nevoie de o armă aşa de mortală; apoi privea painajenul, cu întreaga lui capodoperă de aşi face pânze, si veninul său, uneori mortal, dar deseori dureros, toate acestea doar pentru a prăda, a lovii, a prinde, a digera… Fără să fie înfricoşat de maiestoşi şi înţelepţii serpi, vedea totuşi în ei, o răutate inexplicabilă, şi ce îl neliniştea cel mai mult erau armele lui, parcă proiectat pentru a ucide, muşca, apoi digera , cu inteligenţa care ducea mai mult spre viclenie. În toate aceste specii el vedea totusi nişte animale create pentru a ucide, nişte creaturi create, proiectate, pentru a pândi, lovii, otrăvi, apoi a ucide cu brutalitate pentru a trăi de pe o zi pe alta.

Privea paianjenul care îşi ţesea pânza fără ca să fi văzut înainte cum se face asta… şi se întreba cine i-a dat capacitatea de a face pânza, sau veninul carcteristic? Cine a făcut la paianjeni, scorpioni sau şerpi dintele ce comunică cu o pungă de venin? Era o minune inginerească. Dar oare Dumnezeu le-a creat? Se întreba uimit, pe atunci fiind un creaţionism… dar studiind răul planetei, se întrista pe zi ce trece. Şi nu înţelegea cum? Dumnezeu e bun…. Nu?

Nu îşi putea explica cum craniul unui urs arăta specific, aşa credea el, pentru a ucide… sau laba unei feline, toată ingineria mecanică a labelor sale , ghearele care ieseau la comandă, dar totuşi labele lor erau folosite spre a ucide, lovi, lupta…Şi tot se întreba cum a putut un asemenea Dumnezeu, bun, care e dragoste să facă asemenae instrumente, în lumea animalelor…

Privea îndurerat la pământul stricat, la fauna violentă … privea cum doi tigri trăgeau o gazelă într-o parte şi în alta, gazela fiind înca vie, sau privea luptele între masculi, la multe specii de animale sau cum un crocodil sărea şi omora în vârtejul său mortal o antilopă care încerca să bea apă din râu. Nu putea privi indiferent aceste clipe tragice, si poate, ca si Adam când a văzut prima frunză căzând… a început să plângă…
Apoi uimit peste masură privea camuflajul isectelor, al animalelor sau al peştilor, toate fiind prădătoare, cum au fost făcute, parcă, una ca o floare, care prindea orice insecta care se aşeza pe ea, sau un peşte ce avea un fel de undiţă, cu care imita o râma dar aceeasta fiind un instrument de pradă… cum a putut Dumnezeu crea asa ceva, cum a putut crea viespi care îşi introduc larvele in omizi, iar când acestea eclozeaza puii de viespi mănâncă gazda... e tragic când priveşti în asemnea fel lumea, cand privesti răul, şi e mult mai tragic când, ca şi Darwin atribui acest rau, Creatorului, cel care a inventat aceste animale.
Darwin statea uimit privind natura şi se întreba: ”Ce beneficiu îi aduce natura aceasta rea lui Dumnezeu?” El văzând asemenea rău în natură , atâta violenţă, a refuzat să mai creadă într-un Dumnezeu, pentru că pentru el niciun Dumnezeu plin de dragoste nu putea sa facă aşa ceva, şi adevarul e ca nicun Dumnezeu nu putea să creze atâta răutate, atâta violenţă şi să genereze atâta moarte în rândul naturi…
Dar totuşi, cum explicăm răul în natură? Cum explicăm aceste acte violente şi cică arme create pentru a ucide…?? Cum?? Nu vreau să plec de la concluzia lui Darwin, pentru că eu cred într-un Dumnezeu care a creat lumea, dar răul a intrat în lume prin păcat…
Mulţi oameni credincioşi în Dumnezeu, oameni care credeau în Creatorul lor, au încercat să explice, dupa parerea mea destul de pueril acest aspect al răutuţii animalelor, ei au încercat să atribuie acestă suferinţă din lume şi durerea ca o metodă de disciplină… sau au încercat să atribuie luptelor dintre animale şi omorârea unora de altele prin ideea că ar trebui să existe o selectie, şi doar cele sănătoase reuşeau să supravieţuiască…
Dar asta nu e Dumnezeu… Dumnezeu e dragoste, el nu facut animale violente, nu a făcut animale carnivore, nici competitive, cum nu a facut un om rău, viclean, lenes si violent… dar totuşi din cauza păcatului, el există în fauna noastra urbană din abundenţă, pot să spun chiar nici unul dintre noi nu este lipsit de unul sau mai multe atribute animalice violente şi feroce…

Dumnezeu a facut o lume perfectă, o lume în care leul si oaia stăteau împreună, şi toate mâncau iarba (Isaia 65:25), o lume minunată în care oamnii stăteau de vorbă în fiecare zi cu Dumnezeu şi puteau asculta sfaturile Sale pline de tâlc.
Până şi evoluţioniştii nu pot pricepe, ca şi Darwin , că un Dumnezeu al milei, dragostei şi bucuriei putea să planifice aşa ceva, ei spun: “Atribuind lui Dumnezeu planificarea unei asemenea lumi violente şi rele, e la fel ca şi cum ai spune blasfemii” sau “ teoria evoluţionistă e mai compatibilă cu creştinismul, decât teoria celor care încearcă să explice răul ca un lucru necesar dat de Dumnezeu; pentru că Dumnezeu nu putea să creeze aşa ceva, un asemenea rău, şi asemenea violenţă”

Dar cea mai interesanta afirmaţie dată de un evoluţionism este:”Un Creator etern e prin definiţie un Dumnezeu care nu poate să stea faţă în faţă cu moartea, iar un Dumnezeu care nu cunoaşte moartea, a fost capabil să creze creaturi care mor. ”

Dar ce spune Biblia despre Creaţiune? Cum a facut Dumnezeu lumea? Bună sau rea? Cu instincte violente sau făpturi pure şi blânde…? În fiecare zi dup ce facea ceva, lumina, apele, plantele, aştrii, păsările şi peştii, animalele şi la sfârşit omul, Dumnezeu zicea: “Ki tov” adica: ”Ce bun!” iar la sfârşitul creaţiei sale spune că sunt foarte bune…(Geneza1:31. “Dumnezeu S-a uitat la tot ce fãcuse, si iatã cã erau foarte bune.”)
 
Dar… cu toate că toate au fost bune la început, fructul pomului binelui si răului o dată intrat în stomacul primilor oameni, când neascularea şi-a făcut loc în inima lui Adam şi Eva, atunci păcatul a intrat în lume iar de la Adam s-a transferat în toată creaţiunea. (Geneza 3:17.”Omului i-a zis: "Fiindcã ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mâncat din pomul despre care îti poruncisem: "Sã nu mãnânci deloc din el", blestemat este acum pãmântul din pricina ta”)
 
Cum s-a înfiripat păcatul în lume, sau în inima lui Lucifer (Satana) e un mister, dar Dumnezeu prin dragostea sa faţă de fiinţele create şi-a asumat riscuri, pentru că dragostea îşi asumă riscuri, şi prin alegerea deliberată a lui Adam de nesocoti, cuvintele de neschimbat ale lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, prin acest fapt pământul a fost blestemat împreuna cu el… şi păcatul o dată intrat în lume a pervertit-o
 
Dupa cum, cred că ştiţi pilda neghinei (Matei 13:24-23 "Împãrãtia cerurilor se aseamãnã cu un om care a semãnat o sãmântã bunã în tarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrãjmasul lui, a semãnat neghinã între grâu, si a plecat. Când au rãsãrit firele de grâu si au fãcut rod, a iesit la ivealã si neghina.) aşa s-a întâmplat şi cu creaţiunea, dupa ce Dumenzeu a făcut lumea, omul păcătuind nu i-a mai dat ascultare, şi ascultând asfel de prinţul răului, i-a dat voie să semene neghina…

El, cel rau, a încercat sa dezonoreze creatiunea lui Dumnezeu, mutilnâd creaţiunea Sa, pervertind scopurile ei, şi ascunzând de la faţa oamenilor minunile pline de bunatate ale originalei specii de animale, împingându-le ca şi pe om, la răutate şi violenţă în cele din urma performându-le în acte de violenţă de neconceput înainte de caderea in păcat. Omul respingând pe Dumnezeu, acceptă in aşa fel pe Satana, răul este defapt lipsa lui Dumnezeu, a dragostei, dupa cum şi întunericul e lipsa luminii şi frigul lipsa căldurii…

Satana lucreazã si prin elementele naturii, pentru a-şi strânge secerişul de suflete nepregãtite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii şi îşi foloseşte toatã puterea pentru a controla aceste elemente atât cât îi îngãduie Dumnezeu.(Marea lupta, EGW, 590)
Chiar dacă încercăm sa negăm existenţa acestor finiţe decăzute, creaturi ale lui Dumnezeu, dar care i-au întors faţa, ele există şi au adus în lume un rău extraordinar de mare.

Când Eva a păcătuit mâncând din pomul oprit, Dumnezeu i-a zis: “Voi mãri foarte mult suferinţa şi însãrcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tine dupã bãrbatul tãu, iar el va stãpâni peste tine."(Geneza 3:16)
Iar sarpelui i-a spus: “Fiindcã ai fãcut lucrul acesta, blestemat esti între toate vitele si între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vietii tale sã te târãsti pe pântece, si sã mãnânci tãrânã.”, Ce înseamnă acest cuvant blestemat aici, adica ce a paţit sarpele aici? Si-a schimbat modul de a se deplasa, aparatul locomotor (multe legende spun că şarpele avea aripi)(dar şi aici e specifiat: “ te vei tarâ” asta inseamna că înainte avea alt mod de a se deplasa…) şi apoi I s-a schimbat şi modul de alimentaţie.
 
Multe din animale au fost pervertite în modul lor de alimentaţie dupa căderea în păcat, dupa cum şi omul … care iniţial primise porunca : “Iatã cã v-am dat orice iarbã care face sãmântã si care este pe faþa întregului pãmânt, si orice pom, care are în el rod cu sãmântã: aceasta sã fie hrana voastrã.” Dar dupa căderea în păcat şi-a schimbat modul de alimntare devenind omnivor.
Nu vreau sp discut despre vegetarianism dar daca vrem sa aflăm planul lui Dumnezeu cu lumea îl căutăm în Geneza acolo putem găsi ce spune Dumnezeu de hrana noastra originală.
Dumnezeu nu le-a dat primilor parinţi aceste animale doarece, asta consta în a omorî acele animale, iar aceasta nu era în planul lui Dumnezeu…

Dacă privim in natura, lasand teroia deoparte pentru un moment, vedem izbucniri, mici sclipiri ale planului original, poţi vedea, mai rar o interdependenţă sentimentală, între animale, cum ar fi, o gazelă bună prietenă a unui ghepard. Sau cum mai auzi o ştire la televizor cum un câine alăptează un ied, sau multe alte exemple care arată, poate, că la început a fost aşa. Toate animalele, trăiau în pace…

De exeplu , păsările răpitoare, cu unghii mari şi ascuţite, cu ciocul mare, ascuţit şi întors, care sunt special pentru a ucide, cum spun evoluţioniştii, sunt aproximativ la fel ca papagalii, care au unghii mari şi ascuţite… au ciocul mare, ascuţit si întors, dar totuşi sunt vegetarieni mâncând seminţe…

Un alt exemplu sunt felinele mari, leul, cu dinţi mari şi ascuţiţi, care cică ar fi proiecat pentru a sfăşia carne, dar căutând în lumea vie găsim hipopotamul, mare şi solid ca şi leul şi cu dinţi aproape, sau poate mai mari ca ai leului, totuşi nu sunt folosiţi pentru a ucide şi lovi, ci pentru a mânca fructe, dinţii sunt folosiţi pentru a tăia bambusul…, acesta fiind vegetarian (ierbivor) dealtfel.
Paianjenul cu veninul său, sau alte animale cum ar fi scorpionul sau şarpele nu au dinţi pentru mestecare ci înghit victima cu totul, veninul acestora fiind o predigestie, dacă stăm puţin să ne gândim şi noi oamneii suntem o specie veninoasă… dar avem veninul înlăuntru, în sucurile gastrice, un om de ştiinţă făcând un experiment şi-a injectat în sânge suc pancreatic, si era pe punctul de a muri. Aceste specii puteau să injecteaze în aliment veninul pentru o predigestie apoi era ingerat pentru digestia internă.

Natura înainte de căderea în păcat era mai blândă, clima, relieful, fauna şi flora, dar acum ea a fost pervertită de efectul răului asupra ei.
Toate aceste exemple explică pervertirea mijloacelor de hrănire ale animalelor, dupa cum mâna omului este o minune a ingineriei divine, care e creată pentru a binecuvanta, a face bine, aceasta poate să ucidă, poate să lovească poate să facă rău… aşa şi animalele, prin lucrarea Satanei asupra lor. Diavolul putea să provoace mutaţi dar nu putea să fie creator, fiind o fiinţă creată, dar el putea să le pervertească scopul originl, le-au fost pervertite scopurile lor originale, şi în loc ca leul să mănâce ca şi hipopotamul fructe, acum se hrăneşte cu carne, aşa cum omul ar fi trebuit să mănânce dupa porunca originala al lui Dumnezeu iarba şi fructele, el acum mănâncă carne. Dupa cum răul a intrat în lume în inima omului şi e gata să facă numai rău, aşa a intart şi în lume, dupa blestemul dat lui Adam: ”blestemat este acum pãmântul din pricina ta” răul în natură…

Dumnezeu nu a creat răul, El a creat o lume perfectă ce era: “foarte bună”, dar în urma păcatului, lumea s-a degradat, răul a intrat în natură şi în oamnei… acel vrăjmaş a semănat seminţe de neghină, Dumnezeu a pus doar grâu…
Dar la sfârşitiul timpului Dumnezeu ne promite că va fi iarăşi ca în Eden: “Cãci iatã, Eu fac ceruri noi si un pãmânt nou, asa cã nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute si nimãnui nu-i vor mai veni în minte.”(Isaia 65:16) si “Lupul si mielul vor paste împreunã, leul va mânca paie ca boul, si sarpele se va hrãni cu tãrânã. Nici un rãu, nici o vãtãmare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.”(Isaia 65:25)

La sfârşit Iisus, va schimba răul facut de Adam, căci printr-un om a intrat păcatul în lume şi printr-un Om a fost scos, prin moartea Sa. La sfârşitul vremurilor “El va şterge orice lacrimã din ochii lor, şi moartea nu va mai fi. Nu vor mai fi nici tânguire, nici ţipãt, nici durere, pentru cã lucrurile dintâi au trecut."

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog