miercuri, 14 octombrie 2009

Tânărul postmodern...


Postmodernismul se bazeaza pe doua premise. 1. Nu exista realitate obiectiva. 2. Totul este relativ si prin urmare nu poti fi sigur de nimic. "Pentru postmoderni, toata realitatea este un simulacru, prin urmare totul este falsificat" (Horia Patapievici ,Omul recent.)

Omul postmodern din Romania, tanarul postmodern care a trecut de la adolescenta la majorat dupa 1990, are o radiografie fascinanta, in sensul trist al cuvantului:


-- Inca din primul an de facultate, a acceptat cu entuziasm lozincile "totul este relativ" si "nu exista adevar absolut" si este de parere ca oamenii care isi conduc vietile dupa aceasta filosofie sunt foarte cool.


-- Ii dispretuieste pe americani, pe care-i considera prosti si usor de manipulat. Insa, fara sa-si dea seama devine ca ei, culmea ironiei. A adoptat si a copiat multe aspecte din cultura americanilor. Se uita la videoclipurile de pe MTV, asculta muzica din State, mananca acelasi junk food, imita gesturile si replicile care le vede in filme americane. Injura in engleza, mai mult decat in romaneste.


-- Ride de materialismul occidentalilor, dar viseaza sa emigreze si sa traiasca in Occident, unde isi doreste sa aiba casa cu piscina si doua masini.


-- Critica tot timpul coruptia din Romania, dar recunoaste fara rusine ca daca are ocazia, nu se da inapoi de la spaga si nu ar refuza bani care nu i se cuvin. Este de parere ca daca nu poate schimba lucrurile in bine, e mai bine pentru el sa se adapteze la sistemul corupt.


-- Se plange tot timpul ca este exploatat la lucru, desi tanarul postmodern poate fi gasit de obicei lucrand pentru o firma straina in Romania, unde castiga un salariu destul de bun.


-- Ii uraste pe crestinii care isi iau in serios credinta si nu fac compromisuri intr-o societate josnica. Nu-i uraste pentru credinta lor, ci pentru ca el nu e capabil sa traiasca asa cum traiesc ei, deasupra viciilor, fara compromisuri si urmarind sa cultive in ei dragostea si dreptatea. Nu este capabil sa il iubeasca pe Dumnezeu si sa-si iubeasca aproapele, sa-si sacrifice timpul liber, energia si banii pentru semenii lui, cum fac "fraierii". I se pare absurd ca intr-o societate cum e cea in care traieste, sa incerci sa imiti caracterul lui Hristos.


-- Se adapteaza usor la ticalosia din societate.


-- In confuzia din mintea lui, nu poate face deosebirea intre indignarea justificata si dreapta impotriva ipocriziei si coruptiei din institutii religioase, si ura impotriva lui Dumnez

eu si lui Isus Christos. Uita ca Isus Christos a avut ca dusmani tot pe niste conducatori religiosi ipocriti si corupti. Singurele sentimente pe care le are fata de Dumnezeu, sunt ura si frica. Il bantuie si il ingrozeste intrebarea, "Daca totusi e adevarat ?"


-- In mintea lui, crestinismul inseamna Inchizitie, cruciade si popi corupti.


-- Ii priveste cu sarcasm pe oamenii care mai cred si traiesc dragostea sincera, dreptatea si loialitatea. Nu pentru ca nu ar crede ca aceste lucruri exista, ci pentru ca el nu a fost capabil pana acum sa iubeasca neconditionat si neprefacut, sa dea dovada de dreptate si obiectivitate si sa aiba loialitate fata de prietenii lui. Aici trebuie facuta o observatie. Poate ca uneori nu mai crede ca aceste lucruri exista, pentru ca traieste intr-o lume in care aceste virtuti exista mai mult in teorie si mai putin in practica. A fost ranit si dezamagit de altii si astfel a ajuns sa nu mai creada in nimeni si nimic.-- Daca este barbat, considera ca e o slabiciune sa-si arate sensibilitatea si durerile din sufletul lui, vrea sa para mai tare decat este si se preface ca nu are nici o durere interioara. Daca este femeie, cam la fel. Femeia postmoderna a ajuns sa semene mult cu barbatul in aceasta privinta. Vrea sa para tare si independenta, nu are nevoie de "compatimirea nimanui".


-- Sustine sus si tare ca "totul e subiectiv" tocmai din cauza ca el nu e aproape niciodata obiectiv cu nimeni si nimic, incepand cu el insus.


-- Cand este beat, asculta cu nostalgie manele, iar cand este treaz jura ca nu ar asculta niciodata astfel de muzica.


-- Cu toate ca spune despre majoritatea filmelor americane ca sunt de duzina, isi petrece mult timp uitandu-se la astfel de filme pe calculator. Nu pierde nici un film nou, le copiaza pe hard drive.


-- Este mare consumator de pornografie. Are pe videocasete sau CD, colectia filmelor cu porn start-urile preferate.


-- Il priveste cu gura cascata pe un guru venit din India, care umbla descult pe carbuni aprinsi sau indoaie cu mana o bara de metal. Ii admira pe europenii convertiti la Hinduism sau budism pentru ca au devenit vegetarieni si considera asta adevarata spiritualitate. In schimb, trece cu nepasare pe langa oameni a caror vieti ruinate au fost restaurate de Dumnezeu prin Isus. Nu i se pare nimic deosebit in marturia unui rasist sau neo-comunist care in urma pocaintei lui a ajuns sa-i iubeasca pe oamenii pe care altadata ii ura. Nu vede o minune a lui Dumnezeu in refacerea unei casatorii destramate si a unei familii reunite.


-- Nu da doi bani pe Ortodoxia romaneasca, in schimb stie sa fie triumfalist cand e vorba sa-si "apere credinta" (pe care si asa nu o are) si sa-i atace verbal pe "pocaitii cu pastorii lor din America".


-- Crede cu tarie ca americanii (impreuna cu evreii), controleaza lumea. Dezamagit de ipocrizia politicienilor americani, traieste cu iluzia ca politicienii vest europeni sunt mai buni.

Despre unionistii europeni e de parere ca sunt the good guys, in timp ce americanii sunt the bad guys. Asteapta cu nerabdare si entuziasm intrarea Romaniei in Uniunea Europeana si crede ca odata cu asta, cuvantul "coruptie" va disparea din vocabularul limbii romane. Mai pe scurt, va curge lapte si miere.


-- Este convins ca Uniunea Europeana e o chestie extrem de pozitiva, condusa de specialisti si oameni de integritate, fara sa stie istoria UE si fara sa inteleaga prea bine modul in care este structurata si in care functioneaza.


-- In statistici si studii sociale, el figureaza ca facand parte din populatia oamenilor toleranti, fara prejudecati, cu mintea deschisa, the politically correct crowd.


-- Se bucura ca este vazut bine in societate, nu face parte din grupul "fundamentalistilor" si celor "ingusti la minte". In realitate, it's a whole different story.

Cand stai de vorba cu el, esti surprins sa vezi ce prejudecati are despre evrei, cat de misogin este si cum reactionaza spontan in timpul unei discutii in contradictoriu.


-- Se incadreaza fara probleme in turma de americani postmoderni manipulati prin propaganda politically correct, desi crede ca el este original si liber.


-- Detesta fanatismul islamic dar este de parere ca Bin Laden si altii, au dreptate sa-i urasca pe americani si sa comita acte de terorism. Afirma ca americanii si englezii i-au nedreptatit pe arabi si mai ales pe palestinieni, atunci cand au dat teritoriul Israelului, evreilor. In schimb, cand e vorba de problema cu Kosovo, isi schimba discursul. Albanezii sunt criminali si fanatici musulmani, sarbii sunt europeni buni si civilizati.


-- I se pare fascinanta ideea de reincarnare, dar nu crede in inviere. I se pare mai logic

sa creada ca el poate evolua si poate ajunge la stadiul de dumnezeu prin meditatie transcendentala si reincarnare, decat sa creada intr-un Dumnezeu atotputernic, transcendent, iubitor si etern. Ca Anakin Skywalker (Darth Vader) crede ca poate deveni cel mai puternic daca se joaca cu forte spirituale oculte. Il auzi spunand pe un ton cinic ca nu are nevoie de prietenia si dragostea lui Dumnezeu, desi in adancul sufletului, tanjeste dupa acest lucru.


-- Cea mai mare tragedie a vietii lui, este ca nu realizeaza ca Dumnezeu il iubeste, in ciuda faptului ca nu este nimic vrednic de iubit in el.

Tanarul postmodern este asemenea unui om ranit care fuge sa scape de urmaritorul lui, cel care l-a impuscat. Fuge schiopatand si se refugiaza in niste ruine unde il asteapta urmaritorul lui, deghizat in prieten. Urmaritorul si dusmanul lui (the dark side, Lucifer) ii spune ca Dumnezeu este urmaritorul care l-a ranit. Apoi incepe sa-l convinga treptat, ca rana lui (starea lui spirituala, starea de pacat si orbire) e doar imaginara, ca poate scapa de ea ignorand-o. Ii spune asta desi stie ca in realitate, rana netratata ii va aduce moartea. Il minte ca de fapt totul e o iluzie, ca decorul mizerabil al ruinelor in care se afla, poate fi ce vrea el, chiar si un palat, din moment ce totul e subiectiv si relativ.


La sfarsit, omul postmodern se stinge din viata fara sa stie ca putea fi salvat si in viata asta si in cea viitoare, din starea in care era. Ca era Cineva care are puterea sa-i faca dreptate, sa-i dea o viata in care sa existe fericire si iubire.


Impreuna cu Isus, fiecare din noi putem schimba sfarsitul tragic al povestirii noastre.

(Sursa)



Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog