luni, 16 noiembrie 2009

Stăpân pe gânduri... Stăpân pe sine!

Gândul... este cel care modeleaza si face adevarate minuni sau adevarate dezastre. Prezentul este rezultatul gandirii noastre anterioare, iar viitorul isi are radacina in gandurile noastre actuale. In concluzie, noi devenim ceea ce gandim. Cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata. Un gand, bun sau rau, isi pune amprenta nu numai pe cel caruia ii este adresat, ci in primul rand pe cel care il emite, pentru ca gandul atrage ganduri similare, amplificand astfel binele sau raul initial, totul intorcandu-se asupra noastra, ca un bumerang.


Voi sunteti rãspunzãtori pentru gândurile voastre înaintea lui Dumnezeu. Dacã vã lãsati antrenati în rãtãcirile desarte ale imaginatiei, îngãduind mintii voastre sã se ocupe cu subiecte pãcãtoase, într-o anumitã mãsurã, voi sunteti la fel de vinovati înaintea lui Dumnezeu ca si când gândurile voastre ar fi fost aduse la îndeplinire. Tot ce îi lipseste înfãptuirii este lipsa ocaziei...

Gândurile rele distrug sufletul. Puterile transformatoare ale lui Dumnezeu schimbã inima, purificã si înnobileazã gândurile. Dacã nu este depus un efort bine determinat, pentru a pãstra gândurile concentrate asupra lui Hristos, harul Sãu nu se poate manifesta în viata noastrã. Mintea trebuie sã se angajeze într-un rãzboi spiritual. Fiecare gând trebuie sã fie adus la ascultare de Hristos. Toate obiceiurile trebuie supuse guvernãrii lui Dumnezeu. Avem nevoie de o permanentã constientizare atât cu privire la puterea înãltãtoare a unei gândiri curate, cât si cu privire la influenta distrugãtoare a gândurilor rele.

Sã ne îndreptãm gândurile asupra lucrurilor sfinte. Sã le pãstrãm în curãtie si adevãr, deoarece o gândire corectã este singura sursã de sigurantã a oricãrui suflet. Mintea noastrã trebuie sã fie adusã în armonie cu mintea lui Dumnezeu. Adevãrul Sãu ne va sfinti trupul, sufletul si spiritul si vom fi întãriti ca sã învingem ispitele.

Gandurile sunt premergatoare faptelor, daca gandim rau, vom sfarsii rau, daca gandurile noastre sunt senzuale , daca gandul fuge inspre senzualitate , dispret, nemultumire... atunci spiritualitatea noastra se va pipernici.
Oamenii principiilor nu au nevoie de încuietori şi chei; ei nu au nevoie să fie supravegheaţi. Se vor comporta onorabil şi corect în orice situaţie - indiferent dacă sunt singuri şi nevăzuţi sau dacă se află în public. Ei nu-şi vor păta sufletele în schimbul nici unui câştig material sau avantaj personal. Ei dezaprobă faptele josnice. Şi chiar dacă nu ar fi nimeni care să ştie faptele lor rele, ei înşişi le-ar cunoaşte, iar aceasta le-ar distruge respectul de sine. Aceia care nu sunt conştiincioşi în lucrurile mici nu se vor comporta altfel nici în situaţiile majore, în care sunt stabilite restricţii, legi şi pedepse.

Mintea trebuie să mediteze necontenit asupra unor subiecte curate şi sfinte. Orice sugestie întinată trebuie să fie respinsă încă de la început, iar în locul ei să fie cultivate gânduri curate şi înălţătoare. Prin antrenarea minţii în contemplarea lucrurilor cereşti, va fi dobândită o cunoaştere din ce în ce mai profundă a lui Dumnezeu. El pune la dispoziţie mijloace simple şi accesibile situaţiei fiecărei persoane, care sunt suficiente pentru a asigura mântuirea sufletului.

Daca pana acum gandurile tale nu au fost sfinte, daca au zburdat aproape de limita bunului simt, daca faptele tale ti-au ucis speranta, daca faptele tale au lasat urme adaci asupra ta si asupra celorlati, atunci ar trebui sa stii, ca Isus a murit si pentru pacatul tau...

Nu ar trebui sã vã fie atât de greu sã vã amintiti faptul cã Domnul doreste sã aduceti la picioarele sale poverile si necazurile voastre si sã le lãsati acolo. Mergeti la El, spunând: "Doamne, poverile mele sunt prea grele pentru mine. Ai vrea sã le porti Tu pentru mine?" Iar El va rãspunde: "Le voi lua Eu, 'Mã voi îndura de tine cu o îndurare vesnicã'. Voi lua pãcatele tale si îti voi da pacea. Înceteazã sã-ti distrugi respectul de sine; pentru cã Eu am plãtit pentru tine cu propriul meu sânge. Tu esti al Meu. Vointa ta lipsitã de putere va fi întãritã de Mine. Remuscarea ta pentru pãcat va fi îndepãrtatã de Mine."


(Sursa: Minte,Carater,Personalitate, Ellen G. White)


2 comentarii:

Cristiana spunea...

"Voi sunteti raspunzatori pentru gandurile voastre inaintea lui Dumnezeu. (...) Tot ce ii lipseste infaptuirii este lipsa ocaziei"
Vorbele astea ma pun mult pe ganduri. Cine se mai gandeste, in ziua de azi, ca suntem responsabili in fata lui Dumnezeu chiar si de ce gandim?!!
Este foarte interesant acest aspect al moralitatii si curatiei noastre in calitate de crestini.
Personal, ma rog ca in toate ocaziile cand gandurile mele se indreapta spre locuri nepermise, sa pot zice asemenea lui Iisus: "Inapoia mea, Satano!!"
Multumim, Gabriel, pt postarea ta si pt ca ne mai trezesti din somn din cand in cand. Nu inceta sa o faci.

Anonim spunea...

EW. vorbeşte în primul rând despre gândurile rele, care dacă ar fi cunoscute de cei din jur, ne-am ruşina.

Dar o problemă asemănătoare o constituie şi anumite gânduri bune, gânduri care par inofensive, dar pentru care nu este momentul.

Ca exemplu: ai ceva concret de făcut, ai un subiect la care ştii că trebuie să te gândeşti, dar preferi să te gândeşti la ALTCEVA (bun în sine), doar pentru că te atrage mai mult.
Şi tot tolerând asta, descoperi că ţi-a trecut ziua şi n-ai realizat ce îţi propusesei, doar pentru că ai acordat întâietate gândurilor secundare.

Te întâlneşti cu cineva care are o anumită nevoie (poate bani, poate doar atenţia ta, poate o nevoie spirituală), dar în loc să te concentrezi asupra problemei lui, te gândeşti mereu la o neînţelegere cu prietena. Şi în final omul pleacă, ai ratat ocazia să îl ajuţi; iar neînţelegerea respectivă probabil se va rezolva cu timpul.

De-asta mă gândesc că e nevoie să fiu dispus să Îi dau lui Dumnezeu toate gândurile mele, chiar dacă sunt bune, şi să-I dau voie să decidă El care din ele merită păstrate ACUM.

Faceți căutări pe acest blog