joi, 17 decembrie 2009

Iisus Christos vs Moş Crăciun

Puţine zile ne despart de cea mai frumoasă dintre sărbătorile creştine, Naşterea Mantuitorului, naşterea lui Iisus Christos, sărbătoarea familiei, a iubirii, cand, stranşi cu toţii alături, ca in fiecare an, fascinaţi de mirajul bradului de Crăciun, ne bucurăm intens, redevenind pentru clipe lungi, din nou copii...



„Nasterea Domnului Iisus Christos este unul dintre evenimentele marcante ale istoriei omenirii. Celebrată de Crăciun, de unii cu emotie , de altii cu indiferenta, de cele mai multe ori sarbatoarea pierde din vedere Personajul principal. Semnificatiile religioase raman in urma, in timp ce dimensiunile comerciale sunt urmarite cu orice pret.” (S.T.)


“Un sondaj realizat in Romania in decembrie 2008, pe un esantion de 400 de respondenti din mediul urban evidentiaza faptul ca prea putini oameni asociaza direct Craciunul cu nasterea Fiului lui Dumnezeu. La intrebarea: Care este primul lucru care va vine in minte atunci cand va ganditi la Craciun? 24% dintre respondenti au mentionat bradul sau mirosul de brad, 15,6% au amintit familia sau admosfera din familie, in tip ce un procent nesemnificativ de 2% s-au referit la nasterea Domnului Iisus Christos. S-a constatat totusi ca in momentul in care aspectul religios al sarbatorii a fost introdus printr-o intrebare secundara, 76,1% dintre respondenti si-au amintit de semnifiatia religioasa a Crăciunului...”(S.T.)
Romanaii inca considera Craciunul o sarbatoare importanta, insa , din pacate putin sunt aceeia care isi mai aduc aminte de adevarata ei insemnatate... Multi sunt prinsi de febra Craciunului, nu ca o bucurie a nasterii Domnului Iisus Christos, ci ca o bucurie a mancarii si a bautirii, a bucuriei familiei, a bradului impodobit, a cadourilor pentru copii si nu numai, a colindelor mult indreptate catre mosul ce aduce daruri si din pacate a unei uitari generale a semnificatiei initiale a acestei sarbatori. De alfel aceasta sarbatoare ar trebui sa fie cea mai vesela sarbatoare din an, dar nu datorita mosului care aduce daruri ci datorita Darului Ceresc, dat noua de Dumnezeu, Iisus Christos, copilul salvarii noastre...

Moş Crăciun (Santa Claus)

Dar cat de multi stiu ca sarbatoarea craciunului are radacini cultul soarelui , zeul suprem dătător de
viaţă, numit la la greci Helios, la romani Sol (din sec. 2 e.n. devenit Sol Invictus, adică Invincibilul Soare); la sumerieni Utu, la babilonieni Schamasch, la egipteni Re sau Re-Atum.

„Sărbătorile de iarnă erau foarte populare în antichitate. “În Roma şi în Grecia păgână, pe vremea barbarilor teutoni, în vremurile străvechi ale civilizaţiei egiptene antice, în stadiul de început al dezvoltării popoarelor din est şi vest, din nord şi sud, perioada solstiţiului de iarnă a fost totdeauna o perioadă de bucurie şi sărbătoare". Pentru că acest anotimp era atât de iubit, biserica romano-catolică l-a adoptat ca timp al naşterii lui Christos.
Câteva din obiceiurile de Crăciun din zilele de azi au fost influenţate de Saturnalia romană. „Este cunoscut de toţi", spune un scriitor, „că mare parte din lucrurile pe care le asociem cu sezonul Crăciunului - sărbători, oferirea de cadouri şi sentimentul general de bunăstare - nu este altceva decât moştenirea lăsată de sărbătoarea romană de iarnă a Saturnaliei...rămăşiţe din păgânism"(R.B.)

Pomul de Crăciun, aşa cum îl ştim noi, datează doar de câteva secole, deşi ideile privitoare la pomii sacri sunt foarte vechi. O veche legendă babiloniană spune despre un pom permanent verde, care a crescut dintr-un trunchi de copac mort. Vechiul trunchi îl simboliza pe Nimrod cel mort, noul pom permanent verde simboliza faptul că Nimrod a revenit la viaţă în persoana lui Tamuz! Printre druizi, sacru era stejarul, printre egipteni era palmierul, şi la Roma era bradul, împodobit cu boabe roşii în timpul Saturnaliei! Se credea că zeul scandinav, Odin, dă daruri deosebite în timpul sărbătorilor de Crăciun celor care se apropiau de bradul lui sacru."
În cel puţin zece referinţe biblice, pomul verde este asociat cu idolatria şi închinarea falsă (1Regi 14:23, etc.). Deoarece toţi pomii sunt verzi cel puţin o parte a anului, menţiunea specială de „verde" se referă probabil la pomii permanent verzi.” (R.B.)

25 DECEMBRIE - este ziua desemnată în calendarele noastre ca ziua naşterii lui Cristos. Dar este aceasta cu adevărat ziua în care S-a născut El? Au obiceiurile de astăzi din acest anotimp o origine creştină? Sau Crăciunul este un alt exemplu de amestec între păgânism şi creştinism?

„Se recunoaşte în general că ziua de 25 decembrie nu a fost data reală la care S-a născut Isus şi că multe din obiceiurile de Crăciun din ziua de azi derivă din origini precreştine. Înseamnă atunci că ar trebui ca, în timpul acestei perioade, creştinii să refuze participarea la mese împreună cu familia şi cu prietenii? Ar trebui oare misiunea noastră în viaţă să fie o cruciadă anti-Crăciun? Corect sau greşit?
Crăciunul este o zi bine fixată în calendarul nostru şi, luând în considerare toate datele, este evident că sunt multe cauze mai folositoare decât încercările de a desfiinţa această sărbătoare. Comunismul, cu rădăcinile lui ateiste, a desfiinţat Crăciunul în ţările în care a ajuns la putere. Organizaţii ateiste, datorită opoziţiei lor faţă de orice exprimare religioasă, au intentat procese în încercarea lor de a pune în afara legii activităţile de Crăciun din şcolile publice (împreună cu citirea Bibliei şi rugăciunea). Dacă creştinii ar întreprinde asemenea acţiuni cum ar fi boicotarea şcolilor, prin scoaterea din şcoli a copiilor lor pe perioada Crăciunului - ca să nu ia parte la programe şi piese de teatru - s-ar pune fără să vrea de aceeaşi parte cu ateii! O împotrivire fanatică faţă de Crăciun poate produce suferinţe inutile în familii şi între prieteni şi ar alimenta criticile lipsei de înţelegere şi dezbinările. Datorită vulnerabilităţii unice, este limpede că este indicat un echilibru convenabil, o evitare a extremelor. “(R.B.)


Iisus Christos

Sarbatoarea nasterii Domnului nu ar trebui desfiintata ci ar trebui sa mergem la radacina, esenta ei: Iisus Christos, copilui care s-a nascut in ieslea Betleemului, Dumnezeu intrupat in om pentru a impaca lumea cu Sine.

“Crestinul postmodern inchistat in traditii lipsite de sens are nevoie de redescoperirea semnificatiei nasterii lui Iisus Christos. Evenimente similare se regasesc si in alte religii, de exemplu Siddartha Gautama (Buddha) ar fi fost la randul sau o coborare a divinului printre oameni. Insa, nasterea lui Iisus este un eveniment radical diferit, unic si plin de semnificatie.
Originalitatea acestui eveniment trebuie asociata scopului final urmarit de Dumnezeu. Cuvantul s-a facut trup pentru ca omul pacatos sa descopere si sa inteleaga iubirea lui Dumnezeu si preocuparea Lui pentru fiintele create. Prin Fiul lui Dumnezeu cel intrupat, ni s-a deschis “calea spre comuniunea cu Dumnezeu”.
Intruparea Sa inseamna , mai presus de orice, descoperirea unui Dumnezeu care ne vrea pentru Sine, frumusetea Lui este eterna, domnia lui nu va avea sfarit si intreaga istorie este de necoceput fara Christos.” (S.T.)

Misterul intruparii si viata Sa exemplara si fara de pacat pun in evidenta moartea Lui mantuitoare pentru oricine crede in El. Prapastia dintre noi si Dumnezeu inceteaza sa mai existe, deoarece Iisus Christos este in stare sa ne inteleaga si sa ne ajute sa traversam adancul existentia creat de pacat intre noi si Divinitate. “(S.T.)
“Craciunul poate fi un bun prilej nu neaparat singurul, sa ne amintim de gestul salvator al intruparii Mantuitorului. Poate fi o buna ocazie in care sa ne amintim de de calitatea noastra de fiinte cu nevoi spirituale, momentul in care privim cu mai multa atentie la ceea ce ne-a daruit Dumnezeu. Iisus Christos primit in casele si sufletele noastre ne va orienta spre gesturi de bunatate, care sa bucure viata semenilor nostri. Nu in ultimul rand rememorarea primei veniri a lui Iisus trebuie sa ne indrepte privirea asupra evenimentului care o va completa si ii va da sens: a doua Sa venire,” (S.T.)

surse:



Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog