luni, 22 martie 2010

Iisus Christos vs iepurasul de Paști

    Putine zile ne despart de sarbatoarea Pastelui, sarbatoarea cea mai importanta a crestinatatii, Sfintele Pasti - sarbatoarea vietii - marcheaza miracolul Invierii Domnului. Pastele ne aduce in gand de fiecare data jerfa salvatoare a Fiului lui Dumnezeu si dragostea Sa minunata pentru fiintele create de El cu atata daruire.


„Nasterea Domnului Iisus Christos este unul dintre evenimentele marcante ale istoriei omenirii. Dar fara moartea si invierea Sa istoria lui Iisus ar fi fost ca a orcarui profet. Dar El nu fost un simpu profet ci El Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu cel care a muri pentru ca intreaga omenire sa fie salvata din pacat, pentru ca tu si eu sa putem trai , chiar daca ar fi trebuit sa fi murit.


     Ce sarbatoare frumoasa ar fi fost aceasta daca in fiecare an ne-am fi adus aminte de patimile si jerfa Sa iubitoare pentru mine si pentru tine.... Dar din pacate jerfa Lui a fost uitata iar oamenii posmodernisti (din care facem parte uneori si noi...) au schimbat slava Lui intr-o sarbatoare pagana...



"Numeroase obiceiuri de Paşte şi-au avut începutul printre religiile necreştine.

Ouăle de Paşte, de exemplu, sunt colorate, ascunse, căutate şi mâncate - un obicei practicat astăzi cu nevinovăţie şi deseori legat cu un timp dedistracţie şi de joacă pentru copii. Dar, în antichitate, lucrurile au stat cu totul altfel. Oul era un simbol sacru printre babilonieni, care credeau o legendă veche despre un ou de o mărime uimitoare, care a căzut din Cer în râul Eufrat. Din acest ou minunat - potrivit mitului antic - a ieşit zeiţa Astarte (Easter), şi oul a devenit simbolul ei.
       Druizii antici purtau un ou ca simbol sacru al ordinului lor idolatru. Procesiunea lui Ceres în Roma era precedată de un ou. În tainele lui Bacchus se consacra un ou. În China se foloseau ouă vopsite sau colorate în sărbătorile lor sacre. În Japonia, un obicei antic era acela de a da o culoare arămie oului sacru. În Europa de nord, în vremurile păgâne, ouăle erau colorateşi folosite ca simboluri ale zeiţei primăverii. Printre egipteni, oul era asociat cu soarele - „oul de aur"." Ouăle lor vopsite erau folosite ca jertfe sacre în timpul Paştelui.
       The Encyclopedia Britannica spune: „Oul ca simbol al fertilităţii şi al vieţii reînnoite apare la egiptenii şi perşii antici, care aveau şi obiceiul de a vopsi şi de a mânca ouă în timpul sărbătorii lor de primăvară". Cum a ajuns atunci acest obicei să fie asociat cu creştinismul? Se pare că unii au căutat să creştinizeze oul sugerând că aşa cum puiul iese din ou, tot aşa Cristos a ieşit din mormânt. Papa Paul V (1605-1621) a desemnat o rugăciune: „Binecuvântează, O Doamne, Te implorăm, această creatură a Ta, oul, ca să devină hrană folositoare pentru slujitorii Tăi, mâncându-l în amintirea Domnului nostru Isus Cristos".
Iepurele este un simbol păgân şi a fost totdeauna un semn de fertilitate"." The Encyclopedia Britannica spune:„Ca şi oul de Paşte, iepurele de Paşte a ajuns în creştinism din antichitate. Iepurele este asociat cu luna în legendele Egiptului antic şi ale altor popoare... Prin faptul că um, cuvântul pentru iepure, înseamnă şi ,deschis' şi ,perioadă', iepurele a ajuns să fie asociat cu ideea de periodicitate, atât lunară, cât şi omenească, şi cu începutul unei vieţi noi atât în cazul tânărului, cât şi al tinerei, şi deci un simbol al fertilităţii şi al renaşterii vieţii. În această calitate, iepurele a ajuns să fie asociat cu ouăle de... Paşte". Aşadar, atât iepurele de Paşte, cât şi ouăle de Paşte erau simboluri cu semnificaţie sexuală, simboluri ale fertilităţii.

      Învăţaţii catolici ştiu şi recunosc că există obiceiuri în cadrul bisericii lor care au fost împrumutate din păgânism. Dar ei consideră că multe lucruri, deşi iniţial păgâne, pot fi creştinizate. Dacă vreun trib păgân a ţinut patruzeci de zile în onoarea unui zeu păgân, de ce n-am face şi noi la fel, numai că în onoarea lui Cristos Deşi păgânii s-au închinat soarelui spre răsărit, nu putem avea noi oare slujbe în zorii zilei pentru a onora învierea lui Cristos ? Chiar dacă oul a fost folosit de păgâni, nu putem noi oare să continuăm folosirea lui şi să pretindem că simbolizează piatra mare care a stat înaintea mormântului? Cu alte cuvinte, de ce să nu adoptăm tot felul de obiceiuri populare, dar în loc să le folosim pentru a onora nişte zei păgâni, aşa cum au făcut păgânii, le folosim pentru a-L onora pe Cristos?
      Totul sună foarte logic. Cu toate acestea, în Biblie găsim o linie călăuzitoare mult mai sigură:  "Vezi să nu te laşi prins în cursă, călcând pe urmele lor, după ce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să zici: "Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel." Tu să nu faci aşa faţă de Domnul, Dumnezeul tău, căci ele slujeau dumnezeilor lor, făcând toate urâciunile pe care le urăşte Domnul, şi ele chiar îşi ardeau în foc fiii şi fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor. Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu, să n-adăugaţi nimic la ele, şi să nu scoateţi nimic din ele."  (Deut.l2:30-32)." (Citate : Religia tainica a Babilonului)


Nu promovez o desfiintare a Pastelui sau orcarei sarbatori crestine ci vreau ca Sarbatoarea Pastelui sa se intoarca la adevarata sa insemnatate, caci Iisus Christos a murit, a inviat si vrea sa ne salveze, iar un altul, cel rau vrea sa ne ia privirea de la El in favoarea unor obiceiuri pagane... Nu ouale, cozonacul, mielul si iepurasu cu cadouri sunt importante ci Iisus Christos.

"Prapastia dintre noi si Dumnezeu inceteaza sa mai existe, deoarece Iisus Christos este in stare sa ne inteleaga si sa ne ajute sa traversam adancul existential creat de pacat intre noi si Divinitate." (S.T.) 


Sa nu credeti ca am ceva impotriva unei biserici sau impotriva alteia, caci si eu cred tot crezul crestin, dar frati crestini, haide-ti acum , incepand de la de anul acesta, de la Pastele acesta, sa ne intarcem la Christos, sa ne intoarcem la Sfintele Scripturi. 

"Cred intr-unul Domn Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut, care din Tatal s-a nascut inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut; cel de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat; Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi; Si S-a suit in ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu marire, sa judece viii si mortii, a carui imparatie nu va avea sfarsit." (Extras din crezul Crestin)


Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog