miercuri, 3 noiembrie 2010

Simţământul nu înseamnă credinţă

"Adevărata religie nu este sentiment, ci manifestarea concretă a iubirii şi milei, prin fapte. O asemenea religie este necesară în vederea sănătăţii şi fericirii."(1)

"Noi nu trebuie să provocăm o atmosferă de entuziasm care stimulează zelul pentru un timp, dar care se va stinge foarte curând şi va lăsa în urmă un simţământ de depresie şi descurajare. Avem nevoie de Pâinea Vieţii, care se coboară din cer şi aduce putere sufletului. Studiaţi Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vă lăsaţi conduşi de sentimente. Toţi cei care trudesc în via Domnului trebuie să ştie că simţământul nu înseamnă credinţă. Nu este necesar să fim într-o permanentă stare de exaltare. Dar este necesar să avem o încredere statornică în Cuvântul lui Dumnezeu ca trup şi sânge al lui Hristos." (2)

Simţământul nu înseamnă credinţă. (vezi video - recomandare: prima dată fără sunet)

"Unii nu sunt satisfăcuţi de desfăşurarea unei adunări decât dacă aceasta le-a oferit posibilitatea de a petrece un timp plăcut şi inspirator. Ei se străduiesc să producă aceste efecte prin trezirea şi incitarea emoţiilor. Dar influenţa unor asemenea adunări nu este benefică. Când valul de fericire a trecut, ei ajung să fie mai deprimaţi decât înaintea adunării, deoarece fericirea lor nu provine dintr-o sursă veritabilă. Cele mai folositoare adunări de înviorare spirituală sunt cele caracterizate de solemnitate şi de o profundă cercetare a inimii; adunări în care fiecare caută să se cunoască pe sine şi se străduieşte să înveţe de la Hristos, în umilinţă şi cu seriozitate." (3)

Lumea creştină protestantă şi nu numai, merge spre: "entuziasm fals şi  înviorări religioase însoţite de rezultate aflate sub semnul incertitudinii. Multe lucruri aparent bune vor trebui să fie cercetate şi analizate cu multă rugăciune, deoarece ele constituie planuri ingenioase prin care Satana urmăreşte să conducă poporul pe o cale care se află atât de aproape de adevăr, încât va fi extrem de dificil de recunoscut caracterul ei. Dar ochiul credinţei poate discerne tot ce deviază de la calea cea dreaptă, chiar dacă abaterea este aproape imperceptibilă. O asemenea învăţătură poate fi considerată întru totul pozitivă la început, însă, după un timp, se va vedea că este foarte departe de calea spre sfinţire şi cer.(4)

"Fraţii mei, vă avertizez să trasaţi cărări drepte cu picioarele voastre, căci altfel cei slabi se vor rătăci departe de cale."(5)
Bibliografie:
Minte, Caracte, Personalitate Vol I. Ellen G. White 
[(1)pag.28; (2)pag.50; (3)pag.40; (4)pag.40,43; (5)pag.43]
Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog